Călători prin Retezat
”Din noapte până-n seară
Am călătorit prin țară
Cu căței ne-am întâlnit
În mașină am dormit,
Noaptea-nconjurați de stele,
Înveliți cu Calea Lactee,
Ziua după răsărit
Soarele ne-a dezvelit
Și sub cer
albastru-apare
Colorată și vioaie,
Pădurea cea minunată
De mândra toamnă
pictată.
Pe drum cu-oglinzi fermecate
Ființele ne sunt purtate,
Șerpuind urcam cu
drag
Prin pădure, printre
brazi,
Ajungem la jnepeniș,
Mai urcăm încă un pic
Și se zărește îndată
Creasta muntelui
brăzdată.
Vântu-aici e jucăuș,
Iarăși noi mergem mai
sus,
Lângă lac stăm
puțintel
Vântul s-a-năsprit
nițel,
Continuăm a urca
Apare și zăpada
Așa pe ici și colea.
Sus pe creastă
Soare cald,
Cer albastru brăzdat
cu alb,
Vântul este tot mai
drag
Vine numai în rafale,
Mai să te ia de pe
picioare.
Ajunși pe vârf
poposim,
Bucuroși cu drag
zâmbim
De jur-împrejur
privim
Și după-acel mic
popas
O luăm din nou la
pas,
Coborâm cu spor în
vale,
Pe cărare stăm la
soare,
Vântul s-a mai
domolit,
Iarăși lac și
jnepeniș,
Brazi și păduri
colorate,
Drumuri cu-oglinzi
fermecate,
Călători spre altă
noapte,
Un apus neașteaptă-n
prag
Și-apoi somn spre
altă zi
Și-om vedea noi ce-a
mai fi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu